Masajul este probabil cea mai veche metodă de tratament,probabil la fel de veche ca și omenirea. Mâna omului este cea mai veche unealtă de lucru, cu ajutorul căreia î-și mângâia, frământa părțile dureroase ale corpului, reducând astfel durerea.
Toate popoarele, civilizațiile care există sau au existat cândva, au folosit masajul într-o formă sau alta, mai ales pentru a trata oboseala, a reduce durerile, pentru refacerea organismului după accidentări, sau după naștere.
La început mișcările erau făcute din instinct, mai apoi au fost cu bună știință, iar mișcările au fost îmbunătățite încet încet de-a lungul timpului.
Masajul era asociat cu alungarea demonilor sau a spiritelor rele care se credea că provocau bolile. Cei care efectuau masajele erau considerați oameni care vindecă și erau înzestrați cu puteri supraomenești. La germani masajul se făcea ținând în mână o piatră sau un gândac, și se credea că boala se transmite obiectului din mână și că omul astfel se vindecă.
În cultura antică a Egiptenilor și în Mesopotamia, preoții făceau masajele, ținând seama de ceea ce învățaseră despre demoni și spirite. Pe lângă masaj mai foloseau și băi și terapie cu fum.
În China se crede că masajul are o istorie de peste 4000 de ani. Primele documentări scrise datează din 2698 Î.H. Din aceste documente (Kong Fu) știm că cei care practicau masajul erau instruiți timp îndelungat și că secretul masajului era păstrat ca și secretul fabricări porțelanului. În aceste documente găsim tehnicile de masaj folosite pentru tratarea bolilor precum și efectele masajului. Se știau efectele locale ale masajului precum și efectele asupra întregului corp.
În Grecia antică masajul făcea parte din cultura întreținerii corpului, și era aplicată înainte și după antrenamente.
Hippocrate (460-377 Î.H) renumit doctor din grecia antică spunea că doctorul trebuie sa cunoască multe tehnici și procedee printre care și masajul. El era de părere că masajul poate să readucă mișcarea într-o articulație înțepenită, să tonizeze țesuturile, de asemenea să întărească o articulație slăbită.
În Roma antică la început se foloseau tehnicile de masaj împrumutate de la Greci, și se practicau mai ales în băi. Masajele se efectuau dimineața și seara, ca pregătire pentru ziua de lucru și pregătire pentru odihnă.
Asclepiades (128-56 Î.H) doctor Grec ajuns în Roma, a descris cum se poate masa folosind uleiuri sau direct pe pielea uscată.
Galenus (120-201) a descris procedeele de bază, a realizat că masajul după efortul fizic ajută la eliminarea substanțelor nocive din organism. El știa că condiția fizică se putea menține cu ajutorul exercițiilor fizice și al masajului.
Avicena (980-1037) medic arab și om de știință, într-un din lucrările sale descrie tehnicile de masaj cunoscute de el și cum se poate folosi în legătură cu hidroterapia, și de ce.
În Europa masajul cu scop terapeutic a apărut pe la 1500. Dezvoltarea anatomiei și a chirurgiei, a adus din nou în prim plan masajul.
Ambroise Pare (1510-1590) medic, chirurg, medicul la curtea regelui, era considerat foarte talentat. Folosea masajul la tratarea acelor răniți care erau imobilizați. Făcea diferența între diferitele tipuri de masaj, masaj de tonizare, de relaxare, masaj pentru întărire.

Wordpress themes JazzSurf